Poezie Fii blanda ca Domnul!

FII BLANDA CA DOMNUL!



*****

Nu fi certăreaţă, fii îngăduitoare!

Bunătatea ia ţi-o sfătuitoare.

Evlavia-n blândeţe este roditoare,

În destoinicie-i bună călăuzitoare.



Fii blândă ca Domnul, smerită,

Vei fi un vas de cinste şi sfinţită.

Departe de orice fel de ispită,

În harul Domnului ocrotită.



Iubirea eman-o de dimineaţă,

Pacifistă, ea îndreaptă şi învaţă

Şi-n înfrânare, e izvor de viaţă.

Urmează a dragostei povaţă.



De cursa răului, poţi uşor scăpa,

De bârfa-n casă n-o laşi a săpa.

Nici zvonurile uşa n-or crăpa,

Muţenia, gura-ţi va adăpa.



Dacă în frâu vei ţine a ta gură.

Nu va putea mânia, lovi cu ură.

Iubirea va curge fără măsură,

Urmând a Lui Isus partitură.



Iubirea nemărginită în vale,

Va răspândi miresmele sale.

Fereşte-te de toate vorbăriile goale,

Ele-ţi aduc, amărăciuni şi boale.



Fii plină de-ngăduinţă răbdătoare!

Şi zilele-ţi vor fi scăldate-n soare.

Fii în bunătate roditoare!

Şi cerul va fi plin de sărbătoare.



Fă fapte vrednice de pocăinţă,

Dintr-o inimă curată, prin credinţă!

Paşi-ţi vor grăbi spre biruinţă,

Şi vei vedea a Slavei locuinţă.



O inimă neprihănită e noian de pace,

Un izvor de viaţă, din iubire-şi face.

Pe cel ce-n suferinţă grea, zace,

Cu mângâiere ştie să-l împace.



Păzeşte Cuvântul Lui Dumnezeu,

Unicul scut de apărare, la greu.

Striveşte orice firicel de eu.

DĂ-I Slavă Domnului mereu!



Nu-ţi trâmbiţa mila, bunătatea,

Urmăreşte Adevărul, dreptatea.

Vezi să nu te prindă răutatea,

Când te va atinge nedreptatea.



Nu te crede integră, fără de păcate,

Fără vre-o umbră de răutate,

Când te grăbeşti să-ţi faci dreptate,

Atunci adevărul de tine-i departe.



Duhul potolit e un duh priceput!

Îţi înfrânează limba de la început.

Iubirea, răutatea n-a conceput,

Iertarea la cruce a perceput.



Nu uita! Ura îţi spune: „loveşte!"

Dragostea îţi spune: „iubeşte!"

Ura grabnic la mânie porneşte,

Dragostea să ierte nu oboseşte.



Dragostea-i blândă, îngăduitoare,

Ura loveşte chiar şi-n strâmtorare.

Ura-i trufie, aroganţă sfidătoare,

E prea plină de sine, de-ngâmfare.



Dragostea urmăreşte să facă bine,

Ura-i egoism, lasă-n urmă suspine.

Dragostea nu se ocupă de sine,

În ajutorul suferindului vine.



Dragostea uită de sine, e altruistă,

Mângâie şi-nseninează inima tristă.

Dragostea e mereu pacifistă,

Ura-i agresivă şi arivistă.



Înfrânează-ţi limba prin dragoste,

De n-o stăvileşti, va fi pacoste.

Cea neprihănită tace, nu cleveteşte,

Ea trăieşte Cuvântul: „Iubeşte!"



Întinde mâna, ridică omul zdrobit,

Prin dragoste Domnul este slăvit!

Păstrează-ţi gândul neprihănit,

Să fie-n evlavie neobosit.



Buzele neprihănite sunt plăcute,

Ele nu vorbesc vrute şi nevrute.

Niciodată nu sunt încrezute,

De la bine nu sunt abătute.



Ele nu fac rău nimănui niciodată,

N-aruncă ocară, vorba e curată.

Neprihănirea iartă de-ndată,

Ea urmează calea cea dreaptă.



Rămâi sub călăuzirea Duhului,

Păzeşte toate poruncile, Domnului!

Îmbrăcată-n puritatea harului,

Veghează-n aşteptarea norului.



Fii blândă ca Domnul, smerită,

Un vas de cinste, o inimă sfinţită,

Cu roadele iubirii împodobită,

În orice clipă de răpire gătită.



Îmbrăcată în haina neprihănirii,

Spălată în sânge, prin Harul iubirii.

Vedea-vei Ierusalimul strălucirii,

Pe Regele Isus, în plaiul nemuririi.



Fii blândă! Nu uita, Isus răbdător

Din iubire ţi-a dat suflet nemuritor.

Sângele Lui în har mântuitor,

Te urcă pe aripi de-nvingător.



Cum vom şti ierta şi a fi îngăduitori

Vom primi cununa de biruitori.

Cum şti-vom noi să fim de iubitori,

Aşa vedea-vom noi ai vieţii zori.



Cum păstra-vom haina de Isus spălată

Aşa-vom avea-n ceruri, o răsplată.

Cum şti-vom preţui mântuirea dată,

Aşa ne va chema Cerescul Tata.





Amin!