Poezie Masa mulţumirii

Toate bucuriile, Isuse,

Azi pe masa inimii îs puse.

Ele-s multe, de aştept la rând,

Una după alta fremătând.



Sunt şi umbre-aici, nu le-am uitat,

Însă văd cum Tu le-ai luminat,

Că momentu-mi fu ce dureros

L-ai făcut să-mi fie de folos.



Mi-amintesc de ani ce înnegresc,

Când nici nu puteam să-Ţi mulţumesc...

Parcă nici n-a fost noaptea cea grea

Şi-un altar mi-i azi inima mea.



Soaţa mea, copiii mei, pe rând,

Şed la masă Ţie mulţumind;

Orice mulţumire-a lor ca dar,

Le unesc cu-a mele pe altar.



Eu mă rog, Isuse, pentru toţi:

Şi de-s vii, şi dacă încă-s morţi.

Eu mă rog, Isuse, pentru mulţi:

Şi de pot vorbi, şi dacă-s muţi.



Pentru cei ce-n Viaţă şi lumine

Pot a se ruga şi pentru mine,

De acei ce-n traiul lor oftând,

Pentru mine nu-or ruga nicicând.



Eu mă rog, Isuse, tuturor

Să le dai un trai mulţumitor,

Ca să-i scapi de nedreptăţi şi chin,

Să se roage toţi cu-altarul plin!