Poezie Metamorfoza (3)

Într-o dimineaţă de Paşte, m-ai pus o secundă-n lumină,

şi m-ai lăsat să mă privesc cu ochii Tăi de Dumnezeu:

cel ce mă privea din oglindă cu căutătură meschină,

cu paloare de mort şi cu-n rânjet urât de jivină,

Doamne Isuse, eram eu.



Şi m-ai închis o clipă-n închisoarea amintirilor mele,

mi-ai arătat şi Cui de-atâtea ori, eu I-am zis " Nu!":

Cel ce-n iubire purta povara tuturor faptelor rele,

răstignit şi ucis pentru păcatele-mi grele,

Doamne Isuse, erai Tu.



Am plâns şi m-am zdrobit, iar Tu mi-ai schimbat inima,

şi-acum mă priveşti cu ochii Tăi de Dumnezeu:

cel ce-şi ridică singur crucea şi o aşează lângă a Ta,

şi anevoie-şi răstigneşte "firea" pe ea,

Doamne Isuse, sunt eu.



În dimineaţa aceasta mă simt eliberat de-orice vină.

Sunt liber să cânt şi-s plin de putere ispitei să-i pot zice "Nu!",

iar când mă privesc în oglindă, în privirea-mi senină,

şi în zâmbetul larg, fericit şi plin de lumină,

Doamne Isuse, eşti Tu.