Poezie Unde sa-mi caut pacea

Unde sa-mi caut pacea



Cu briza calda ce adie,

Pe mare-albastre linistita,

Sosi un zvon ce tulburase

Fiinta mea ce-n voie buna

Odihna parca si-o gasise.



Era o zi de vara, calda,

O zi frumoasa insorita,

Cu cer albastru si senin,

Cu verde mult impodobita

Cand uiti de lacrimi si suspin.



O zi in care armonia

Parea ca este neclintita,

Ca pacea tine cat vecia,

Ca totu-i cant si voie buna

Nimic nu strica bucuria.



Dar ce amar, ce inselare,

Tot binele trecu-n uitare,

Trecuse precum trece clipa,

S-a dus ca briza cea de mare,

Cand moartea i-si intinse-aripa.



Caci pacea ce-i aici sub soare

Si linistea sau bucuria,

Sunt intrerupte de-ntristare,

De moarte si de suferinta,

Ce storc din ochi lacrimi amare.



Si-atunci unde sa-mi caut pacea

Pentru-al meu suflet tulburat?

Si unde sa-mi aflu alinul,

Cand inima in mine plange,

Cand moartea-si arunca veninul?



Cand tot vazduhu-i numai nori,

Cand noaptea-n viata mea se lasa,

Si nu mai vad ai zilei zori

Cand orice zvon ma inspaimanta

Si inima i-mi e strapunsa, de reci fiori,



Alerg Doamne la rugaciune,

Caci Tu esti turnul de scapare,

Iar pacea Ta ca si un rau

Reversi din ceriuri cu-ndurare

Ma-ncingi cu ea ca si cu-n brau.



M-arunc in ale Tale brate

Ce-au fost pe Golgota strapunse

Si ma abandonez in ele,

Iar bucuria si alinul

Le simt in noaptea vietii mele.



Caci intunericul cel gros

Tu i-l prefaci Doamne-n lumina,

Faci sa rasara-ai zilei zori

Si noaptea neagra-o pui pe fuga

Ca Soare Sfant, apari din nori.



In Tine-mi caut eu scapare

In ziua grea de incercare,

Caci pacea Ta si bucuria,

Nu-s trecatoare, efemere,

Ele vor tine cat vecia.



Caci Tu esti pacea vietii mele

In ziua incercarii grele.

Cand imprejur sunt doar ruine,

Cand mi se-ntampla numai rele

Eu pacea o caut in Tine.



13-09-2010 Marioara Coman

Petrosani