Poezie Spre zările de sus...

Spre zările de sus…



Spre zările de sus, - albastre -

Spre cerul cel plin de mistere,

Aş vrea să zbor spre alte astre

Mânat de-a Domnului putere

Scăpat de cercul lumii noastre.



Şi-n rându-atâtor mari minuni

Ce Universul vast marchează,

Pe drumul marii ’Nţelepciuni

Să simt că toate,-n veci viază

Comori...că-n palmares aduni.



În dimensiunea-i fără margini

A spaţiului, cu mii de Galaxii,

Fermecat, şi-uimit de imagini

Să văd că-astfel sunt din vecii

Pentru ştiinţa-mi-nalte pagini.



S-admir mulţimi de constelaţii

Cu alte lumi ce-au fost create,

Cu alţi sori, plutind prin spaţii,

Cu-alte sisteme ce spun toate

Că-alcătuiesc spre slava-I naţii.



Cuprins fiind de-un dor imens

Deplin s-aspir spre a cunoaşte,

Că tainele-s, toate-n consens

Că-n împlinri,…se recunoaşte

C-astfel fiind nu-i un nonsens,



Ci-au fost astfel pe veci create

De Acel ce-I Dumnezeu etern!

În faţa Lui,…să-mi văd stopate

Idei ce-n mintea-mi, se discern

Că El conduce-n Univers toate.



Flavius Laurian Duverna

18 noiembrie 2010