Poezie Din milioane de cuvinte

DIN MILIOANE DE CUVINTE





*****

În milioane de cuvinte,

Care se topesc în minte,

Din explozia iubirii,

Din nucleul nemuririi,



Se edifică atomul,

Care construieşte omul.

Toate-n firul vieţii zboară,

Ca arcuşul pe vioară,



În vibraţie muzicală,

Pe-a eternităţii scală.

Şi scot sunete divine,

Ca şi roiul de albine.



Când vorba îşi pierde uzul,

Rău mai zgârie auzul.

Bâzâie ca şi ţânţarii,

Bombăne ca şi bondarii.



Bubuie ca şi un tunet,

Sfâşiind al vieţii sunet.

Când mânia se stârneşte,

Raţiunea o striveşte.



Din milioane de cuvinte,

Care se topesc în minte,

Cele spre lauda Domnului,

Curg în bucuria Harului.



Când la întrebări, răspunsul

Este scurt, slăveşte Unsul.

Da sau Nu, scurte cuvinte,

Poartă-n ele cele sfinte.



Cele-n plus sunt ou fierbinte,

Poartă-n ele a firii dinte.

Să nu cădem sub judecată,

Să urmăm sfatul îndată:



Da să fie un Da oricând,

În sfinţire tot crescând.

Nu totdeauna Nu să fie,

Cu trăirea-n sfinţenie.



Din milioane de cuvinte,

Strângele pe cele sfinte,

Care răspândesc lumina,

Şi-ţi fac viaţa mai senină.



Lumina-n atomul iubirii,

Sursa limpezirii gândirii,

Deschide lacrima căinţei,

Construind scara credinţei.



Din nucleul nemuririi,

În nemărginirea iubirii.

Din milioane de cuvinte,

Caută graiul Lui fierbinte.



Duiosul glas a Lui Hristos,

Vibrează lin, armonios.

Deschide urechea bine,

S-ajungă vocea la tine.



Să-i desluşeşti bine glasul,

Ca să-ţi dirijeze pasul,

Spre limanul veşniciei,

În splendoarea armoniei.



Amin!