Poezie Copilul Domnului (1)

De-ai reuşit să rupi o zale

Din lanţul care te-a legat!

Tu vei ieşi grăbit din vale

Şi vei urca spre cer cu-asalt,



De-ai reuşit să laşi păcatul

Acela care te-a robit!

Ai câştigat pe Împăratul

Şi locul ce ţi-a pregătit!



De-ai reuşit să găseşti cerul

Atunci când fost-ai dezrobit!

E o dovadă, că El, Domnul,

El, prima zale-a desfăcut!



Pe umeri, El a luat totul,

Te-a dezlegat de-al tău păcat,

S-a lăsat prins Mântuitorul,

Şi-n locul tău a fost legat!



Dar a luat povoara toată

Şi-a dus-o până la Golgota,

Acolo urmărit de gloată

Spăla-ta vina mea şi-a ta!



În suferinţă şi durere

Şi-a ridicat ochii spre cer,

Şi aştepta o mângâiere

În palme-a fost străpuns de fer



Când palma a fost perforată

Atunci grava în ea un nume,

Numele tău şi-al meu ce-ndată

Deschise-n noi o nouă lume!



Şi de atunci privim în sus

Îl aşteptăm pe Salvatorul,

El va veni , aşa ne-a spus

Pentru aşi ridica poporul,



Iubitul meu mai este-un ceas

N-ai vrea să vii şi tu cu noi?

N-ai vrea să faci spre El un pas

Să-ţi de-a şi ţie haine noi?



N-ai vrea numele tău să fie

Gravat în palma lui Isus?

Să poţi trăi o veşnicie

Cu sfinţi-n ţara cea de sus?



-“Hai vino”… nu mai amâna,

Astăzi te chiamă Dumnezeu

-“vino” la El nu-ntârzâia

Să fii pe veci copilul Său.



11/18/2010