Poezie La Adăpostul Tău (2)

La adapostul Tau



Cand vrajmasii mei vor sa se razbune

Doamne bun la adapostul Tau ma pune

Fereste-ma Tata de limba inselatoare si mincinoasa

Pastreaza-mi sufletul curat si inima voioasa.



Cand munti de tristeti, intuneca a mea privire,

Sa nu Te pot vedea dincolo de marginire

Trimite-mi Doamne mangaierea Ta

Nu ma lasa sa-mi pierd in Tine increderea.



Cand norii negrii ce-acopera cerul si ceata,

Cu orice chip se interpun, impiedecandu-ma sa-ti vad fata

Trimite Doamne vantul Duhului Sfant

Sa spulbere norii si ceata, s-alerg inspre tinta cu-avant.



Cand negura noptii ma apasa si-mi intuneca viata,

Cand n-am incredere ca va veni iar dimineata

Ca soare de aur rasari Doamne in a mea carare,

Scoate-ma la loc larg, scapama de disperare.



Cand frigul si gerul cumplit,se pare ca nu mai au sfarsit,

Cand raceala ma prinde,cand inghetul m-a coplesit,

Adu Parinte dulcea primavara,scapa-ma de-nghetul de-afara

Incalzeste-ma cu focul Duhului Sfant, sa prind viata iara.



Cand limba vicleana si spinii fara mila ma-nteapa,

De-a lor otrava de-a lor venin Doamne ma scapa,

De-a lor efecte la al Tau adapost ma pune

Scapa-ma de moarte si groapa, fa Doamne o minune.



Cind viata-mi se stinge cand noaptea se lasa

Cand voi pleca spre vesnicie spre patria aleasa,

Doresc sa-mi plec capul pe pieptul tau plin de iubire

Si sa-Ti multumesc, pentru dragoste si mantuire.



17 -07-2010 Marioara Coman

Petrosani