Poezie Din zorii diminetii

Din zorii diminetii



Din zorii diminetii, de cand m-am desteptat

Prin ganduri, vorbe, fapte, mereu Te-am suparat



N-am stat macar o clipa sa ma gandesc la cer,

Doar la ce-i trecator, la cele care pier.



Cu vorba mea pe rane, eu nu am pus balsam

Pricinuiam durere, pe rana apasam



N-am vizitat bolnavul, nici pe intemnitat,

Din hrana si din paine saracului n-am dat.



In gandul meu o Doamne, pe toti ii judecam,

Ca eu sunt pacatos, nicidecum nu gandeam,



A mele vorbe grele ca pietrele loveau,

Iar cei loviti de ele sub lovituri gemeau



N-am facut nici un bine la vaduve si-orfani

Si nu am imbracat pe cei goi si sarmani



Ma vedeam singur drept, bun si curat

Casa si nevasta nimanui nu am luat



Credeam ca dupa moarte, tot eu voi fi in fata

Ca voi fi dus de ingeri in locul cu verdeata



Dar vai sarac de mine, ca-n plans m-am prabusit

Cand Dumnezeu din ceruri mi s-a descoperit.



Cand am citit cuvantul si sfanta-nvatatura,

Am inceput sa strg ca orbul din Scriptura



Cuprins de o durere, ba chear de disperare

Pentru-a mele pacate eu am cerut iertare



I-mi pare rau de timpul trait far Dumnezeu

De ganduri, vorbe, fapte ce le-am facut mereu



Si-mi pare foarte rau ca nu am facut bine,

Tuturor celor ce traiau langa mine.



Dar m-am intors la Tine din a mea ratacire

Tu Doamne m-ai iertat, ca esti plin de iubire.



A mea viata Doamne pentru veci ai schimbat

Gandirea si trairea doar Tu le-ai transformat



Povara de pacate, la Cruce am lasat

Nascut am fost din nou si sunt un fiu salvat.



Ajuta-ma sa pot sa lupt lupta cea buna

Iar la sfarsit de cale sa pot primi cununa.



29-06-2010 - Marioara Coman

Petrosani