Poezie Tulbură-ne, Doamne!

Tulbură-ne, Doamne,

cînd suntem prea mulţumiti cu noi înşine,

cînd ni se împlinesc visurile,

fiindcă am visat prea mărunt;

cînd am ajuns la destinaţie

fiindcă am vîslit prea aproape de ţărm.



Tulbură-ne Doamne,

cînd, sătui de lucrurile pe care le avem,

ne-am pierdut foamea de pîinea vieţii;

cînd, îndragostiţi de viaţă,

am încetat să mai visăm la veşnicie;

cînd, în strădania de a zidi un pămînt nou,

am uitat Cerul.



Tulbură-ne Doamne,

ca să îndrăznim mai straşnic,

să ne-avîntăm în mările involburate,

în larg, unde furtunile ne vor învăţa despre stăpînirea Ta

şi unde, fără ţărmuri la orizont, vom vedea stelele.

Iţi cerem să împingi zarea nădejdiilor noastre şi mai departe

iar viitorul să-l aduci şi mai aproape de noi,

Cu putere, îndrăzneală, speranţă si dragoste.



Iţi cerem acestea în numele Căpitanului nostru, Iisus Hristos.