Poezie De ce trăim fără credinţă

De ce trăim fără credinţă?

De ce slujim făr’ pocăinţă?

De ce smeriţi nu mai umblăm?

De ce Scriptura-o neglijăm?



De ce iubim cu preferinţă?

De ce greşim cu bună ştiinţă?

De ce cârtim nemulţumiţi?

De ce suntem mai împietriţi?



De ce cântăm ce nu trăim?

De ce vorbim ce nu-mplinim?

De ce nu ştim să ne rugăm?

De ce de El ne lepădăm?



De ce lumina ni s-a stins?

De ce trăiesc ca şi învins?

De ce lovim cu pumnii-n vânt?

De ce-ntristăm pe Duhul Sfânt?



De ce adunăm mai mult de jos?

De ce-alergăm fără folos?

De ce dorim ce-i trecător?

De ce-nsetăm lângă Izvor?



De ce dormim şi nu veghem?

De ce cum vrea El nu suntem?

De ce? De ce? De ce? De ce?

... Şi dragostea, o, unde e?



Strigă glas de Dumnezeu:

„Vino, cu păcatul tău!”

Şi te-ntoarce şi rămâi

Azi în dragostea dintâi!