Poezie siinta de pe urma

Stiinta a crescut mereu pe pamint

Avem explicatii la ploaie si vint

Cunoastem atomul cunoastem si omul

In schimb dam uitarii cei sfint



Cunoastem planete si facem rachete

Strapungem pamintul pina la fund

Il stiu si copii ca este rotund

Putem sa creem celule vii

Dar nu stim Isuse cind tu ai sa vii



Fenomene si astre putem studia

Fizica cuantica matematica

O limba tot pamintu-o-nvata

Uitam moralitatea si lucruri ce dau viata



Copii fac razboaie pe net

Se transforma-n soldati incetu-cu-ncet

Povesti cu razboaie sint filme acum

Ne-nvata mereu cu crime si fum



telefoane cu camere cu creier de om

Te suna in noapte trezindute din somn

O stire brazdeaza pamintu-n eter

Mor oameni in lume de foame si ger



Cunoastem cuvintu sunt carti mii si mii

Dar nu stim isuse cind tu ai sa vii

Nu stim credinta de vei mai gasii

Nu stim de asfel ne vei mai iubii



Teologia o avem la degetu mic

In inima seaca nu simti chiar nimic?

Cuvinte elevate avem sa expriman

Caci din literatura putem mult sa-nvatam



Aceasta este starea si poate mult mai rea

Nu mai cunoastem viata si nici puterea sa

Ne banuim de rele si nu ne mai iubim

Ne laudasm in sine ca toate noi le stim



Aceastai omenirea acestia sintem noi

Legati in lantul urii de banuiri trufase

Straini si goi unul de altul

Pe falnice naltimi golase



Acestea spuse sint de ajuns

Greu e-n suflet de patruns

Si de vezi in tine -un rau

Intoarcete la dunmezu





Amin