Poezie Mai revarsa Doamne a Ta iubire

Mai revarsa Doamne a Ta iubire







În noaptea durerii Doamne, la Tine vin,

Curg lacrimile sărate cu pelin.

Amărăciunea a curs ziua întreagă,

Mintea mea nu ştie, ce să înţeleagă.



Mai lasă îndurarea Ta cea mare, azi,

Trimite-mi harul din razele Tale calzi.

Îngrijorarea-mi risipeşte-o degrabă

Iartă-mi neputinţa, puterea-mi slabă.



Dă-mi biruinţa ce-o naşte Cuvântul,

Prin harul care-mi limpezeşte gândul.

Ce-mi dă puteri să trec orice suferinţă,

Prin iubirea ce-mi creşte, a mea credinţă.



Revarsă peste mine a Ta iubire,

Ce-o dai celor ce-o cer, fără părtinire.

Am motive să-ţi aduc recunoştinţă,

Căci Tu mă porţi pe aripi de biruinţă.



De mă lovesc cu ură batjocoritori,

Mă-nfior ! Ca ei şi eu, te-am făcut să mori.

Te-am lovit cu păcatele mele, grele,

Cu firea-mi plină de pornirile rele.



Alături de ei te-am lovit cu ură,

La nechibzuinţă nu aveam măsură.

Mai revarsă Doamne a Ta iubire,

Sădeşte-n mine dumnezeiască fire.



Să-mi fac datoria cu destoinicie,

Din iubire şi sinceră vrednicie,

Urmând îndemnurile nemuririi...

Rodind bunul simţ al îndatoririi.



Revarsă Doamne duh de înţelepciune,

Să umplu burduful faptelor bune.

Mai revarsă Doamne a Ta iubire,

Sădeşte-n mine, a ei însusire.



Amin!