Poezie O flacără aprinsă în noapte

O flacără aprinsă în noapte

Să lumineze a ta cărare

Atunci când umbra te surprinde

Şi-ncetişor ea te cuprinde.



O flacără adevărată să lumineze

Viaţa-ţi zi de zi şi clipă de clipită

În astă lume furibundă, tulburată

Ce de cel rău fuse îngemănată.



O flacără de foc şi Duh adevărat

Să te călăuzească în drumul tău

Cât vei mai fi pe-acest pământ

Să îţi croieşti cărare spre cerul Său.



O flacără divină: vioaie şi iubită

Să ţină-al inimii fior aprins

Să ţină focul dragostei nestins

Şi să te poarte dincolo de necuprins.



O flacără de har şi de credinţă

Atunci când treci prin neputinţă

Să biruieşti chiar necredinţa

Şi chiar minciuna nefiinţei!



Căci nu ne pierdem în eter

Nu dispărem de-aici ca-n vis

Ci ne-ndreptăm spre veşnicie

În bucurie veşnică sau spre abis.



De aceea oricât de greu necazul

Apasă greu, supărător grumazul

Tu mergi mereu biruitor ’nainte

Ţinând cutezător o flacără fierbinte!