Poezie N e p u t i n ţ ă

De atâtea ori o Doamne-ţi spun

Că am să-ncerc să fiu mai bună,

Dar... aşa de iute uit ce spun!

Şi sunt atrasă iaraşi de ţărână.



Atâtea ţi-am promis o Doamne,

Că am să fiu,... că am să fac

Azi mie ruşine când mă uit la mine

Văzând cât e de gol al faptei sac.



Eu spun că am credinţă-n Tine,

Dar fără faptă... este moartă.

Vreau să umblu-n faptele credinţei,

Ajută-mă şi iar, şi iar mă iartă!



Eu vreau să fiu curată-n întregime,

Însă mă atrage lutul cărui aparţin.

Există-n mine lupta spre mai bine,

Dar în furtună, mă-nfior, mă clatin!



Ce-aş mai putea să fac Părinte drag

Când barca e cuprinsă de furtună?

Decât să rabd, să tac, să stau în prag,

Ştiind că Tu veghezi şi atunci când tună.



a m i n

Zalău, ian. 2008