Poezie Doua cai, doua destine

Doua cai, doua destine



Doua cai, doua destine

Ti se-ofera dragul meu.

Astazi ia aminte bine,

Tu decizi destinul tau.



Una este, calea lata

Care duce la pierzare,

Si de-a valma la-olalta

Merg pe ea cu mic cu mare.



Alta este, calea-ngusta

Ea te duce la viata,

Fericirea toti o gusta

Cati pe ea sa umble-nvata.



Pe a lumii cale lata,

Merg multimi cu mii de mii

Ce nu gandesc niciodata,

Cum va fi in vesnicii.



Insa pe ingusta cale,

Vezi mergand asa putini,

Ei prin a, plangerii vale

Au de lacrimi ochii plini.



Calea lata e usoara,

Poti sa mergi pe ea cum vrei,

Cu pacate bunaora,

Dar te duce in vapai.



Pe calea-ngusta e lupta,

N-ai sa intalnesti placeri,

Dar la capat te asteapta,

Bucurii si mangaieri.



Ca sa mergi pe calea lata

Nu se cere nici un pret ,

Nu se cere niciodata,

Spre pacat s-arati dispret.



Dar pe calea cea ingusta,

Ca sa poti astazi strabate,

Hotararea este justa :

Lasi povara de pacate.



Fara ca sa tina seama,

De a scripturii rigori,

Pe calea lata-au mers deavalma,

Imparati si cersitori.



Dar au mers pe calea-ngusta

Toti profetii si martirii

Viata din plin ei o gusta,

Beau din cupa fericirii.



Poti sa-ti petreci vesnicia

Sus in ceriuri cu Hristos

Daca-ai stiut vremelnicia

Sa o traiesti cu folos.



Sau in focul cel de veci

Cu satan cel nemilos,

Pentru veci ai sa petreci

Caci l-ai respins pe Hristos



Astazi stai si fa-ti bilantul

Pe ce cale te gasesti,

Pana cand nu-ti suna gongul,

Pana inca mai traiesti.



Daca esti pe-a lumii cale

Te intoarce la Hristos

El este a vietii cale

Te va primi bucuros.



Doua cai, doua destine,

Astazi poti ca sa alegi

Totul depinde de tine

Tu hotarasti unde mergi.



20.03.2010-Marioara Coman

Petrosani