Poezie Nostalgie de Toamna

Ti-e părul lung, c-al toamnei ce-a venit,

Inmiresmând văzduhul cu frunzare.

Sub vânturi scutura-se crengi cumplit,

Lumini apun şi negura răsare.



Tu fruntea-ti pleci cu ostenit oftat…

- E doar un timp aici, nu veşnicie.

Ridică-te din toate inc-odat’

Şi fruntea ţi-o inaltă spre tărie.



Te va veghea din spate de furtuni,

Iubirea ce-i mereu netulburată

Şi-n frunzele ce-n poală le aduni,

Va pune rouă imprimavarată.



Deci nu-ti pleca piciorul pe poteci

Alunecând spre deznadejdi amare.

Sunt primăveri urmându-i toamnei reci

Şi invieri ascunse-n destrămare.