Poezie Întrezărim

ÎNTREZĂRIM...



De-aici din spaţiul existenţei

Întrezărim splendori cereşti

Dăm credit luptei, existenţei

Iubim doar stări dumnezeieşti...



Întrezărim o atmosferă

De bucurii cum n-am avut

În lumea noastră efemeră

Cu legi rigide şi mult lut.



Credinţa vie nu ne-nşală

Vedem secvenţele-n culori

Acea frum’seţe e reală,

Produce-n noi divini fiori.



Acolo-n fiecare clipă

Ne vor pătrunde exaltări

Nimic nu se va face-n pripă

Vom fi străini de întristări...



Că ne gândim, mereu, la ceasul

Plecării noastre la ISUS

E că dorim s-avem locaşul

De care El, cu drag, ne-a spus.



Ce părtăşii, ce armonie

Trăi-vom nu doar zile, ani

Că-i o eternă-mpărăţie

Cu bogăţie fără bani!



Vedea-vom palmele străpunse

Pentru orgolii şi sfidări

Şi n-or mai fi lucrări ascunse

Ci doar sublime-nseninări.



O, de vom sta lângă izvorul

De unde curge-ntruna har

Vom fi lângă Mântuitorul

În cel mai strălucit HOTAR.



gc/Aug. 2012