Poezie Eram candva...

Eram candva...



Eram ca si Saul cu solzii pe ochi

Calcand adevaru-n picioare

Cu toata convingerea mea de ateu

Credeam ca sunt eu cel mai mare.



Iar Tu, Doamne Sfinte, atunci m-ai atins

Iar valul de ceata in praf a cazut...

S-apostolul Pavel profund transformat

Pe Domnul Maririi atunci l-a vazut.



Am fost ca si Petru un las, un fricos,

In seara durerii cand m-am lepadat

Dar, totusi, apoi cand ai fost rastignit

Stiam ca desi-s pacatos m-ai iertat.



Eram ca o oaie pierduta se turma

Prin negrul pustiu un biet ratacitor,

Dat tu m-ai cautat, m-ai gasit dupa urma

Si-n brate m-ai luat, Tu - Blandul Pastor.



Cum voi, desi rai, stiti sa dati daruri bune

Copiilor vostri atunci cand le cer

Cu mult mai de pret - zice Domnul Ostirii

Eu viata de veci in dar v-o ofer!



O, Doamne ma iarta, ca n-am fost asemeni

Aceluia care e-n veci Credincios.

Mareste-mi credinta si creste-mi iubirea

Sa-L pot toata viata urma pe Hristos.