Poezie Scris

Eu doar încep a scri - cuvinte-aleg

Vrând să le pun frumoase pe o coală

Şi ani în amintiri ca un întreg

Se-adună-ntr-o grămadă-n forfoteală.



...Alerg prin colb... Ci iată-mă pe mări,

Iar trupu-mi uniformă albă poartă...

...Copil citesc... Sudalme, vin, ţigări...

...Îs prin străini... Şi mama este moartă...



Eu doar pornesc a scri... şi vremuri vin,

Anii se pierd în veacuri ca şi clipe...

...Bunicu-n casa sa şi-n stat străin

Înnebunit se prăbuşi-n risipe...



...Iar eu slujesc apoi la ucigaşi

Şi-s fericit că au şi au putere...

...Iată încerc să fac doar primii paşi...

Iată în vodcă caut mângâiere...



...Brâncit în colţ... Visez copil la zbor...

...Torn bancuri vesel...Inima îmi plânge...

Şi tatăl meu crezând în viitor

Ce-şi spune luminos, muiat în sânge...



Eu doar doresc a scri. Şi strigă-n frig

Popoare-nfierbântate-n revoluţii;

Războaie se aprind, apoi se sting,

Credinţe poartă-n oameni evoluţii.



Vin anii, vin şi plec iar în uitat...

Vin zile, vin şi ele pe o clipă...

Ieri ca să scriu de-abia m-am învăţat...

Şi veacuri în pustiu se duc în pripă.



Eu doar doream să spun ca un poet,

Când ştreangul mă aşteaptă să mă urce...

Dar văd prin timp: Isus din Nazaret

Muri urât, dispreţuit pe cruce.



Şi Crucea toate veacurile-a strâns,

Şi ani şi zile, clipe şi fărâme,

La poala-i clocotitul lor s-a stins

Şi s-au aprins luminile sublime.



Eu doar purced a scri şi anii nu-s

Mă buchisiră care în picioare,

În mine viu e Duhul lui Isus

Şi peste mine curge îndurare.



Tot traiul meu şi jalnic, şi urât

Ţipânduşi fără milă osândirea

A fost exclus din lumea-mi hotărât

Însămânţată când mi-a fost Iubirea.



Din viaţă-n Viaţă am trecut un pod

Uimindu-mă cât de senin e noul,

Fiind prezent la propriul prohod

Să umplu-n existenţa mea cavoul.



Se-amestecară veacuri în sicriu,

Ce s-a închis să-mi vină Libertatea...

Eu doar încep a scri... încep să scriu...

Iar mă născui să scriu Eternitatea.