Poezie Credinciosia lui Dumnezeu (2)

Credincioşia lui Dumnezeu

va rămâne ne-ncetat !

Ea e stâncă vie, tare ,

ea e Jertfa iubitoare;

Şi tot harul ce-l primesc

E divin, dumnezeiesc !



Credincioşia lui Dumnezeu

a rămas de la-nceput

pentru noi un veşnic scut!

Domnul n-a lipsit nicicând ,

Chiar de-a mai venit şi vânt

N-am rămas jos, la pământ !



Când credeam că nu mai pot ,

El m-a ridicat mereu !

Şi de n-am fost credincios,

El rămas-a Dumnezeu

Ca să pot şi eu vedea

Cât de mare-i harul Său!



Credincioşia Sa

A adus în viaţa mea

Dorul după Veşnicie,

Setea după Apa vie ;

Şi mereu voi suspina

După îndurarea Sa!



Credincioşi să fim şi noi,

Chiar şi-acum în vremuri noi,

Să rămânem ne-ncetat

Doar la Sursă racordaţi !

Şi-astfel va veni o zi

când în faţă-L vom privi,

şi cu dor, şi bucurie

cât de tare vom striga:

,, MARE-I CREDINCIOŞIA TA! ,,





Amin. MARANATA.