Poezie Multumire (9)

Nu venim doar astăzi, Tată, ca să-Ți mulțumim ...

Ci mereu, cu reverență, ne-nchinăm și ne smerim,

Cu recunoștință, Doamne, harul Tău îl venerăm

Lăudăm a Ta prezență prin credință când umblăm.



Tu ești veșnica iubire, Tu ai veșnicul Cuvânt

Tu-mpletești în armonie pacea, harul pe pământ

Tu dai viață și rodire, împlinire, propășire

Tu așezi hotare mării, chemi întreaga Ta oștire,



Chiar de-aceea-n umilință, mulțumire Îți aducem

Fii slăvit în veci, Stăpâne, fii slăvit pentru ce-avem.

Dacă n-ai fi-n toata firea, dacă n-ai fi Creator,

Cine-ar fi putut aduce în ființă-al Tău popor?



Dar slăvim dumnezeirea ce în cer și pe pământ

A dăruit proslăvirea pentru Cel ce-i veșnic sfânt.

De aceea mulțumirea o-ndreptăm și noi spre El

Căci ne-a dăruit “salvarea” prin Isus, cerescul Miel.



Slavă! Slavă! Slavă Ție, veșnicule Dumnezeu,

Căci și omul, și natura, și oștirea Ta mereu,

Ți se-nchină, Te adoră, mulțumind pentru “trofeu”

Astăzi Ți-aduc mulțumire că trofeul sunt chiar “eu”.



Ca și mine și tu, frate, ești copilul Celui sfânt

Căci iertat, spălat prin sânge poți să spui azi: “și eu sunt!”

Bobul cel de grâu murita. L-au semănat în pământ.

A-ncolțit ieșind la viață, nu-L ținură în mormânt.



Căci in El era viața, viața El Însuși era

N-a putut să-L țină moartea. Învinsă a fost și ea.

Căci puterea fără margini tocmai în Isus trăia

Asta Dumnezeu făcut-a, în Hristos El locuia.



Mulțumiri fie aduse pentru Darul cel de sus

Pentru dragostea măreață, pentru jertfa lui Isus

Pentru împliniri preasfinte, pentru traiul cel frumos

Pentru-a noastră mântuire ce-am primit-o prin Hristos.



Pentru roade, pentru flori, pentru cerul plin de nori,

Când prin harul minunat noi strângeam mereu comori

Ce Duhul Sfânt ni le-a dat în rugi sfinte când am stat

Când ne-a transformat ființa, când cu Tatăl ne-a-mpăcat.



30.10.2010 – Petru Coman

Petroșani