Poezie Nu ți-a fost prieten

Nu ți-a fost prieten

Te-a amăgit de azi pe mâine,

Și după ani de amăgire,

Nimic nu ți-a lăsat în mâini.



Nu ți-a fost nici copilăria

Prieten credincios,

Curând s-a dus senină către alții,

Și gol te-a părăsit plângând.



Nu ți-a fost prieten cu credință,

Nici tinerețea cât ai vrut,

Nici sănătatea , nici norocul,

Un singur prieten ai avut.



Dar pe acela , unul singur,

L-ai prețuit cel mai puțin,

L-ai ascultat cel mai din urmă,

Și L-ai privit cel mai străin.



Și totuși încă El așteaptă,

Ca-n sfintele-ți păreri de rău,

Să prețuiești a Lui iubire,

Cât mai așteaptă-n pragul tău.



Deschide-I singurului prieten,

Plângându-ți vina ta amar,

Căci dacă și El se va duce,

Poți plânge-n veac, va fi-n zadar.