Poezie O altfel de Cântare a Cântărilor

O altfel de Cântare a Cântărilor





Privește-Mă prin credința mai înaltă decât toate așteptările

pentru că ai nevoie de o cale a răbdării

ca să afli daca Eu sunt rodul căutarii…

căci dragostea ce ți-o port,

nu-și are țara pe pamânt nici grai obișnuit

ea vorbește prin lumina ochilor,

prin foșnetul codrilor și prin curgerea pașilor

din clepsidra timpului cu nisipul ticsit.



când te văd cum vii spre Mine

la răscruci de drumuri, pe margini de prăpăstii

pășind ca și cum ai zidi printre ploi

viitoare apropieri și depărtări știute numai de noi

într-o îmbrățișare îți șoptesc ,,Eu nu frâng trestii”



și-atunci se naște o nouă dimensiune

în care poți înțelege marea minune

de a-ți cunoaște sufletul, privindu-te-n oglinda sufletului Meu.

de aceea te rog fierbinte, fiică a Ierusalimului

nu-mi înstrăina îmbrățișarea

să nu amesteci blestemul cu binecuvântarea

căci gelozia mea e neînduplecată

și focul ei ți-ar mistui toate drumurile





nu te lasa iubito, toropită de gânduri

orientează-te mereu dupa numele Meu

chemarea lui e un fel de înmulțire a păcii

pe linia interioară a timpului tău

Eu exist în afara lui, dar am făcut din dragoste punte

să mă poți recunoaște după urma spinilor pe frunte

și după jocul cuvintelor care ard pe țărm, vibrând călăuzire

să nu te rătăcești, să nu pierzi pecetea nici Cartea

pană voi veni să te iau intr-o amintire

mai tare ca moartea.