Poezie Dragostea Lui

Când lumea întreagă Te scuipă murdar

Trăind fără teamă-n păcat,

Când tot ce-Ți oferă e-oţetul amar

Şi capul cu spini Ți-a-ncărcat...



Când palmele Tale-s străpunse adânc

De vina întregii-omeniri

Şi nimeni nu vede că sângele-Ți sfânt

E semnul imensei Iubiri...



Când nepăsători chiar tâlharii Ți-aduc

Ocări şi batjocuri ades,

Când singur rămâi şi departe se duc

Aceia pe cari i-ai ales...



Când nimeni nu crede ce spui şi ce faci

Sfidându-Ți încrederea Ta,

Când lumea Te-acuză şi-Ți spune să taci

Cu-o ură atâta de grea...



O, Tu, scump Isus iubitor, le zâmbeşti

Şi braţele Tale Ți-întinzi

Cu-o dragoste plină de haruri cereşti

Pe toţi la un loc să-i cuprinzi.



Le ierţi neştiinţa şi uiţi vina lor,

Mai tare iubirea le-arăţi,

Prieten, şi Tată, şi Mântuitor

Tu viaţa Ți-o dai pentru toţi.



Când cel ce-a lovit faţa Ta nemilos

E prins de urgii şi necaz,

Te-apleci şi-l ridici din mizerii de jos

Şi-apoi îl săruţi pe obraz.



O, cine-nţelege acest caracter,

Această iubire de jar?

Lăsând frumuseţea şi slava din cer

Să vii să salvezi un tâlhar?



Nicicând, niciodată, niciunul aici

Nu poate-nţelege Isus

Iubirea cu care pe toţi îi ridici

Spre Viaţa eternă de sus...





24 oct. 2010