Poezie O, ce furios e al lumii val

O, ce furios e al lumii val

Ce izbește-n corabia mea...

Sunt departe de-orice mal

Și furtuna-i tot mai grea...



Vai, lumea urlă furioasă

Vrând credința-mi îneca

Și nădejdea-mi luminoasă

Pe veci vrea a-mi întuneca..



O, dar în mijlocul furtunii,

Domnul meu vine ca-n vis,

Călcând pe valurile lumii

Și-mi face barca un paradis.



Da! El, oprește-orice furtună

Liniștind vântul și marea...

Da! El mă scoate la lumină;

Pe veci mi-asigură salvarea!



Când, prin furtunile vieții,

Mai vâslesc prin întuneric,

Privesc spre zorii dimineții

Când vine Cel Atotputernic,



Că și-n mijlocu-ntunecimii

Plin de har și de lumină,

Poruncind mării, furtunii,

Hristos Domnul, E la cârmă.



O, și toată faima celui rău

Cu toate cursele-i demente,

Când aud Cuvântul Său

Încremenesc toate, ca moarte!



Și suferinți, boli și dureri...

La Cuvântul Său se-opresc,

Se-opresc orice amenințări

Căci toți vrăjmașii amuțesc!



O, din noapte și din furtună,

Domnul Sfânt și Preaiubit,

Ne-a scos la pace și lumină,

La Limanul sfânt și mult dorit!



Zaragoza 11/07/2012

de Ioan Hapca (Ionică)