Poezie Am asteptat (1)

Am așteptat să vină –un soare în a mea viață

De ani de zile tot aștept și lupt cu disperare

Călcam pe spini și bolovani de ghiață

În timp ce eu credeam că-s flori mirositoare



Strigam la Domnul cu ardoare

Băteam la ușa încuiată cu zăvor de fier

Cerșind măcar un strop de alinare

Un leac aveam nevoie ca să-ți cer.



Un glas răutacios de compatimire falsă

Îmi tot rostea : Priveste-n jur la cei necredinciosi!

Ei sunt mai fericiti ca tine ,lasa!

Eu iti dau gratis tot ce am mai delicios!



Iar cei din jur ma tot batjocoreau intruna:

Si undei Dumnezeul Tau? Te-a parasit?

Se tot rupea in inima ranita cite-o struna

Si parca tot ce-i viu din inima s-a ofilit



Am invatat sa stau mai des in rugaciune

Iar inima de ghiata , in lacrimi calde s-o topesc

Cum aurul in foc se curateste cel mai bine

Astfel dureri si suferiniti, credinta ne-o calesc.



Am invatat s-astept raspuns la Domnul in tacere

Genunchii inimii umil sa-i plec

I se va da din plin acelui care cere

Aici e intelepciunea pentru cei ce inteleg!



Am asteptat sa vina soare

Cei cald si luminos din Mina Ta

M-am increzut in Domnul cu ardoare

Norii s-au dus, e atata fericire in viata mea!