Poezie DE CE COBOR?

DE CE COBOR?





De ce cobor, când drumul urcă..?

De ce mă-ntorc, privind ‘napoi ?

Când am pornit cu timp în urmă

Aveam un scop: s-ajung pe munte,

Să am un orizont şi-un cer !





Mi-am fixat ţinta-n depărtare

Pe vârful înalt, frumos, măreţ

Şi merg de mult, pe-a Sa cărare

Dar nu-nţeleg, spre ce mă-ndrept ?

De ce cobor, de ce nu urc ?...





De ce n-ajung acolo-o dată ?

Că merg de ani, şi vremi, şi luni ?

Tot mai departe pare ţinta….

Şi drumul este tot mai greu !

O, unde calc, pe unde merg ?!



Nu am bagaj, să încurce urcuşul

Decât un steag, ce-l port cu mine

Dar simt că-n ţel şi-n viziune....

Se cere-un preţ, plătit în mers !

În urmă-i tot, ce ieri am fost.





De ce privesc tot des în urmă.. ?!

Cu-n sentiment de chin şi groază

La picurii lăsa-ţi pe stâncă….

De sânge curs, din răni deschise ?

Să zbor nu pot, ci doar să merg !