Poezie De ce plângi ?

De ce plângi ?



De ce eşti trist, amice dragă ?

De ce ai ochişorii plânşi… ?

Ţi-e grea povoara de pe umeri,

Sau drumul tău e doar cu spini ?



De ce ai faţa aşa plecată..

Şi umerii lăsaţi în jos.. ?

De ce suspini adânc, amice?

O, ce te ţine-aşa tăcut ?!



Ce ai întâlnit în viaţa asta,

De te-a zdrobit aşa de mult ?

De ce eşti singur pe cărare?

O, ce secret în tine-ascunzi ?!



Ai fost trădat ? Sau amintirea

A unei fapte din trecut…

Te ţine astăzi, rob durerii

A visului ce l-ai pierdut ?



De ce aripile îţi sunt frânte..

Ce te-a oprit din drumul tău?

De ce nu zbori, ca altă dată

La înălţimi, în depărtări ?!



De ce cântarea ta lipseşte,

Din viaţa ta, de zi cu zi ?

De ce-ai privirea încruntată

Sau ai uitat tu a zâmbi ?!



De ce-ţi lipseşte pace minţii?

De ce porţi sufletul pustiu.. ?

Eşti osândit sub soarta vieţii?

Sau nu-nţelegi ce-nseamnă a fi ?!



De nu răspunzi la toate acestea

Mulţime de-ntrebări ce-am pus,

Răspunde-ţi ţie, doar în taină,

Găseşte-n toate un răspuns!