Poezie Tace Domnul, Dumnezeu

Tace Domnul, Dumnezu

Şi nu vrea să mai vorbească;

Ar vrea ca tot poporul Său

Cel înrobit atât de rău

Azi, să se dezmeticească.



Tace Domnul, Dumnezeu

Atunci când nu e ascultat

El îţi vorbeşte tot mereu

Îţi dă îndemn să nu faci rău

Dar tu, eşti tare ocupat.



Tace Domnul, Dumnezeu

Când e zgomotul prea mare;

Unul înjură mult prea rău

Altul strigă că-i prea greu

Alţii-s plini de-ngrijorare.



Tace Domnul, Dumnezeu

Când numai noi singuri vorbim

Căci, mult ne mai place mereu

Să dăm exemplu ,,tu! dar eu!";

Cu eul, multe înfăptuim.



Când propunem, hotărâm

Iar tace Domnul, Dumnezeu;

Credem, că dacă şi vorbim

Ni se cuvine tot - acum,

Şi iar păcătuim din greu.



Şi iarăşi tace Dumnezeu

Când facem compromisuri;

Dacă, eu sunt copilul Său

Nu pot să stau lângă cel rău

Nici ca să trăiesc din visuri.



Şi iară-şi tace Dumnezeu

Când prin al meu comportament

Păcătuiesc şi vorbesc rău

Şi când nu-L chem pe Duhul Său -

El nu este deloc prezent.



Domnul se-opreşte din vorbit

Şi nu mai predică deloc

Pentru că omul a greşit,

Pe Dumnezeu nu L-a slăvit,

Nici onorat, cinstit, mărit;

Păcatul, l-a-nvăluit de tot.



Astăzi Dumnezeu vorbeşte

Atât de clar şi majestuos;

Numai celui ce-L slujeşte,

Celui care timp găseşte

Să Îl iubească pe Hristos.



A.N

12-17.08.2012 Firenze