Poezie Trebuie sa te nasti din nou

Mi-aduc aminte cum odată,

Părinţii m-au luat de mână şi m-au dus

Dar nişte domni ne-au oprit de-ndată,

Ca să nu ajungem l-acest om numit Isus.





N-am înţeles de ce ne-oprise,

Dar după ce Isus aspru i-a mustrat,

Peste mine mâinile-Şi întinse,

Şi acolo El m-a binecuvântat.





Şi nici atuncia nu L-am cunoscut,

Când am fost în pustie l-adunare

Când cu pâinea şi peştii care i-am avut,

A săturat acea mulţime mare.





Ca peste ani, iarăşi să ne întâlnim

El tăcut, urcă cu crucea-n spate

Eu întărâtând norodul din Ierusalim…

Ca să fie răstignit şi dat la moarte!





Dar mân-aceea prinsă-n cuie grele,

Ce din copilărie m-a purtat

A adus şi clipa cercetării mele,

Ce din temelie m-a schimbat!





Abia atunci am cunoscut

Atingerea-I divină,

Şi dintr-o dată s-a făcut,

Şi-n viaţa mea lumină!





Nimic din ce-a fost vechi n-a mai rămas,

Nici fapta cu care căutam îndreptăţire

Doar o cale-ngustă şi şoapta unui glas

Ce mă-nsoţea de-acum spre nemurire.





Poate ai crescut de mic în adunare,

Si-ai cântat şi ai compus

Dar fără naştere din nou nu ai intrare,

În Împărăţia lui Isus!





Fă-ţi un bine, şi fă un drum pân’ la Calvar

Ca să mori faţă de fire,

Şi vei primi o viaţă nouă-n dar,

Şi-un loc la masă lângă Mire!





~Amin~