Poezie Timpul (2)

Se-ndeasă timpul într-un cosmic ceas

Popor răscumpărat de Dumnezeu

Tu nu auzi venind de sus un glas?

Dar ce auzi? Te-ntreabă fiul Său,



Se-ndeasă timpul într-un cosmic ceas

Iar muritorii stau nepăsători...

Câteva clipe doar au mai rămas

Şi Domnul va veni, curând, pe nori,



Se-ndeasă timpul într-un cosmic ceas

Dar tu iubitul meu ce faci acum?

Îl preamăreşti pe Domnul cu-al tău glas

Sau tot mai rătăceşti pe-al vieţi drum?



E ceasul cel din urmă de trezire

Mai ai o şansă nu lăsa să treacă,

Căci se va da-n curând o răsplătire

Şi-acolo sfinţii –nveci o să trăiască



Se-ndeasă timpul într-un cosmic ceas

Iubitul meu spune-mi ce ai de gând?

Câte-va clipe doar au mai rămas

Şi vom lăsa pe veci acest pământ!



Cum stai cu Dumnezeu, te-ai întrebat?

Ai locul pregătit cu Domnu-n cer?

Vino la El pe veci să fii salvat

Să nu rămâi cu-aceea care pier.