Poezie Rugăciune... (1)

1.Ratăcind cu ochii-n lacrimii,

Cu trupul trudind în vale

Eu mă închin,Stăpane,

In faţa lucrări Tale.



2.In cale-mi apar piedici

Şi-n negru se-mbracă zarea,

Eu în genunchi spre Tine cad:

Părinte, luminează-mi calea!



3.In pieptul plin de doruri,

Eu simt ispita cum sapă

Cum vrea să-mi tulbure izvorul

Din care sufletul s-adapă.



4.Din campiile lor mă rupe

Şi cu gandul Tău intelept,

In veci spre cei lasati in urmă

Tu, Doamne, văzul meu indrepţi.



5.Dezleagă-mi mintiile mele

Şi leagă fericiri pururi,

Sădeşte-n bratul meu, în pumnuri

Tăria iubiri şi-a fericiri.



6.Dă-mi vocea şi lumina

Şi izvorul firii indrăgite,

Dă-i raza soarelui de vară

Ploapei mele obosite.



7.Alungă-mi durerile mele,

Pe veci strigarea o frange,

Şi frangerea altor inimi

Învată-mă pe mine-a plange.



8.Nu dorul meu de-a pururi ură

Ursitei nastere si rele,

Ci jalea lumii,Părinte,

Sa plangă cu lacrimile mele.



9.In suflet seamă-mi o furtună

Să o simt cum se zbate,

Cum toată durerea se revarsă

Pe strunjele înfiorate.



10.Şi cum sub cerul Lui albastru

In smalţ de fulgere aprinse,

Incheagă-şi sangele ce-a curs

Cantări patimi cea dure…



Amin....