Poezie Rugaciune (26)

Ma simt o albie pustie

O carte ce-a sfarsit in scrum

O umbra ce umbla in nestire

Si-un nor ce s-a pierdut pe drum



Un soare fara de lumina

Si-o stea ce a apus, cazand

Un pacatos, ce-i plin de vina

Si plin de rani, murdar, plangand…



Un fir de iarba fara viata

Si-un cantec fara inteles

O inima pierduta-n ceata

Si-un drum pustiu, de neales…



Mi-e dor sa fiu cuprins in Tine

Sa fiu un vis ce-a prins viata,

Dar vai, nevrednicul de mine

A mers departe de-a Ta Fata



Si-acuma plang ranit in drum

Simtindu-ma fara lumina

Si Te astept, o, Doamne bun

Si vii si sa ma iei de mana



Si sa imi dai iertare-n dar

Sa pui din nou viata-n mine

S-ajung un tarm fara hotar

Si-un suflet ce se-adapa-n Tine



Sa fiu o albie curata

O carte plina de-nteles

O umbra ce a prins viata

Si-un suflet cu pacatul sters…



Un soare ce-i plin de lumina

Si-o stea ce daruie speranta

O inima ce nu mai e straina

Si nu mai e pierduta-n ceata



Asa as vrea sa fiu, o, Doamne

Un fiu pierdut si regasit

Cu ochii-n lacrimi de rusine

Dar langa Tine, fericit…



Si totusi nu-s decat un abur

Ce se inalta catre cer

Ce va pasi pe strazi de aur

In Raiul Sfant, plin de mister



Eu stiu ca voi atinge cerul

Chiar daca uneori gresesc

Chiar daca-i greu acuma drumul

Si simt ca-n el ma prabusesc



Iti multumesc pentru iertare

Si ca-mi stergi lacrima mereu

Ca ma iubesti fara-ncetare

Ca TU esti Tata – DUMNEZEU…

AMIN