Poezie Tu pe cine Îl slujeşti?

Tu pe cine Îl slujeşti?

Îl slujeşti pe Domnul Sfânt?

Lui mereu te dăruieşti

Şi în faptă, şi-n cuvânt?



Cine-ţi e stăpânul tău?

Cui te zbaţi să-i fi pe plac?

Celui ce domneşte-n rău?

Sau acelui ce în veac,



Este sfânt, de trei ori sfânt,

Împărat în univers,

Domn şi rege pe Pământ

Ce-ngrijeşte bunul mers,



Al oricărui lucru sfânt.

Oh, prietene iubit,

De ai şti că tot e vânt!

Tot ce-n lume e dorit,



Bogăţii, comori de-aici

Şi averi, sunt de prisos...

Fiindcă nu trăieşti în veci.

Doar un timp, aicea jos,



Şi-ai să pleci curând spre cer

De-ai slujit pe Cel ce-i drept,

Sau spre iad, spre trist mister,

Dac-ai fost neînțelept,



Şi-ai fost fiu al celui rău,

Al tatălui minciunii,

Şi-ai trăit pe placul său

În valea urâciunii...



Dar acum, cât timp trăieşti,

Mai ai o şansă bună,

Încetând să rătăceşti

În lumea cea nebună,



Vino la Isus acum,

Adu-I povara toată.

Îţi va fi prieten bun,

Şi singur, niciodată,



Nu ai să mai fi de-acum,

Căci El e-atotputernic.

Şi-n final l-al vieţii drum,

Vei merge-n raiul veşnic.