Poezie Trăieşte Dumnezeu!

În noaptea lumii ce se lasă,

Tânjeşte inima-mi de dor

Să văd o rază luminoasă...

Aştept tăcut, cu faţa-ntoarsă...

Mă încolţeşte un fior...



Mă simt pierdut pe valuri aspre,

Şi-atât de singur şi stingher...

Şi nu mai văd a nopţii astre!

Mă ţintuiesc furtuni nefaste!

Şi ştiu că toate viaţa-mi cer!



Atâtea simt... Dar nu pot spune,

Căci strâns mă leagă lanţul trist

Al dragostei pierdute-n lume,

Al răului şi-al său renume...!

Dar gându-mi zboară doar spre Crist!



În noaptea lumii ce se-aşterne,

Tânjeşte inima-mi în piept...

Şi somnu-apasă greu pe gene,

Şi sângele îmi fierbe-n vene!

Atât de greu mi-e să aştept...



Dar ştiu că nu e întâmplare,

Nici ceasul bun, nici ceasul greu!

Deci stau să văd lumina-n zare!

Privesc spre ceruri cu ardoare,

Căci ştiu: trăieşte Dumnezeu!