Poezie De nu mi-ai fi Doamne-ajutor!

De nu mi-ai fi Doamne-ajutor!



De nu mi-ai fi Doamne-ajutor

În orice clipă şi moment

Prin glasul de avertizment

Căci Tu îmi eşti Mântuitor

Prin jertfa crucii, Salvator,

Nu aş putea să fiu atent

La tot ce-n juru-mi e prezent!



De nu mi-ai fi Doamne-ajutor

Când cu grămada vin cercări

Să stau la probă-n strâmtorări,

Prin îngerul cel păzitor

Ce-l laşi să-mi fie-ocrotitor,

Pe cale eu n-am murmurări,

N-am clipe multe de-ntristări!



De nu mi-ai fi Doamne-ajutor

Pe marea lumii-nfuriată

De-a nimici făptura-ndată,

Prin al său val nimicitor

Puternic şi necruţător,

Fără de Tine, mi se-arată

Că viaţa mi-este-ameninţată!



Dar mulţumiri fie-Ţi aduse

Că-mi porţi grija ne-ncetat,

Şi când sunt ameninţat

Lângă mine eşti, Isuse!

Prin braţul Tău sunt salvat

Slăvit să fii, glorificat,

În imnuri, ce-Ţi sunt aduse!



Flavius Laurian Duverna

31 august 2012