Poezie E doar un nor

E doar un nor





Te-ntrebi ades, de ce în viaţă

Sunt lucruri triste deseori... ?

De ce-s respingeri între oameni

Din nedreptate, uneori...

Ai vrea să înţălegi misterul..

A adevărului umbrit....

Vei înţelege adevărul

Când vântul Sfânt de răsărit

Va face ca să treacă norul

E doar un nor ce s-a ivit !



Te-ntrebi adesea, de ce Domnul

Îngăduie şi suferinţi ?....

De ce-s necazuri între oameni

Sunt boli cumplite, umilinţi...

De ce-s copii orfani în lume

Şi tineri singuri, ai nimănui..?

De ce-s privirile plecate ..

A omului, numit bătrăn ?

Vei înţălege adevărul...

E doar un nor, ce s-a ivit !



Te întrebi adesea, de ce norii

Întunecă frumosul cer.. ?.

De ce nu-i veşnic soare-afară. ?.

Nici luna, câte-o dată nu-i...

Iar stelele, lipsesc cu zile..!

E doar norul gros, şi umbra lui

Nu dispera, că el va trece...

Rămâne-n urmă doar ce-i statornic

Ce-i dragoste şi adevăr.

El, soare-a neprihănirii..!

Nu cel ce se numeşte nor.





Te-ai întrebat, de ce obrajii?

Atât de des sunt uzi de lacrimi ?

De ce iubirea e umbrită...

Speranţa, adesea amorţită..

Iar, dragostea rătăcitoare ?

Privind în zări peste hotare

La porţile fermecătoare !

Ce aştepţi, să se deschidă-n calea

Iubirii, care e umbrită..-secretă-

E doar un nor, ce-i stă în cale

Va trece norul, va apare.



Te întrebi, adesea, de ce sunt toate

Aşa de mult amestecate

Iubirea, gelozia, ura

Resentimente, amărăciune

Dreptatea, pacea şi mânia

Iertarea Sfântă , nebunia

Sunt tocmai pentru a-alege

Ce e statornic din ce-i umbră.

De poţi să faci deosebirea

Corectă, nobilă şi sfântă

Tu vei rămîne cu acelea...

Ce le alegi din toată o dată

Va trece norul, dar rămâne

Ce e statornic, ce-i dreptate.