Poezie Credinciosia lui Dumnezeu (5)

A fost odată….

Ca prin vis îmi amintesc…

O grădină neuitată,

Şi un om dumnezeiesc.



Şi în fiecare dimuneaţă

Omul se-tâlnea cu creatorul

Parcă văd şi acum prin ceaţă,

Cum îl lua pe sus tot dorul!



Nu sulfa nici vântul, şi nici gerul

Nu era nici singur pe pământ

Şi-I zâmbea de sus tot cerul,

Ca în faţa unui Sfânt…



Însă vai!, venise ziua neuitată,

Când omul a vrut să fie zeu,

Ziua aceea blestemată,

Când l-a alungat pe Dumnezeu.



Şi atunci în ziua de răscruce,

Creatorul a făcut o pomisiune

Cum că într-o zi prin cruce

Va veni salvarea pentru lume.





Şi-au trecut pe urmă ani de înfrângeri,

Şi urmaşii lui Adam

N-au mai semănat cu îngeri,

Ci cu demoni, cu satan.



Sodomii, curvii, războaie

Au umplut pământul de blestem

Şi-a început să curgă-atunci şiroaie

Ce loveau direct în cel Suprem.



Şi acum privind spre lume

Nici prin cap, nu-ţi poate trece

Că-n această mare-n spume,

Şi-n această grotă rece



Va mai coborâ vreodată

Cineva printre străini,

Din vreo lume depărtată

Să salveze nişte spini



Nu! Pierdut e omul

Şi pe veci în negură îngropat

Şi trăieşte acum ca pomul,

Ce-ntr-o zi v-a fi tăiat.



Şi-a creiat o groapă blestemată,

Şi pe veci în ea s-a îngropat

Nu v-a mai vrea nimeni, niciodată,

Să salveze omul din păcat.





Totuşi… la împlinirea vremii

Creatorul nu s-a răzgândit

Ci a trimis pe fiul său iubit

Să salveze de la moarte oamenii





Prietene…

Ţi-a spus vreodată cineva,

Că v-a drege, că v-a face

Problema ţi-o va desface,

Că v-a rupe lumea-n două

Şi-ti v-a da şi ţie nouă

Că v-a fi mereu cu tine,

Şi la greu, cât şi la bine

Că griji tu nu vei avea,

Când pe lângă el vei sta…



Şi când să facă ceva…

A uitat ce promitea

Şi n-a mai făcut nimica…



Şi-ai rămas dezamăgit…

Omul nu e credincios,

Ba mai mult, nu te-a iubit

Şi-a mai fost şi învidios



Dar opreştete o clipă,

Şi priveşte la Hristos

Chiar când vine a morţii aripă,

El rămâne credincios!



Dincolo de viaţă, şi de moarte,

Dincolo de omul căzut jos,

Pentru fiecare muritor în parte

El rămâne credincios!



De aceea în orice clipă frate,

Oricât tu ai fi căzut de jos,

Nu uita această scurtă parte:

Dumnezeu e credincios!.