Poezie Anotimpul vietii

Anotimpul vietii







Atatea anotimpuri s-au succedat mereu

Si ani-n zbor trecura, trecuse timpul meu.

Usor pe nesimtite, trecura-atatea veri

S-au dus ca si un sunet, ca ziua cea de ieri.



S-au dus frumosii ani cu-ai tineretii zori

Si zilele frumoase cu multe sarbatori,

Ca firul de urzeala, ce-n panza-a fost tesut

Asa viata mea, in pripa a trecut.



Asa precum suveica strabate prin urzeala,

Asa-mi trecu viata, iute fara-ndoiala.

Si toamna a sosit, iar frunza ruginie

Desprinsa e de ram si cade jos pe glie.



Iar eu privesc aievea si cad pe ganduri dus

Caci frunza ruginita are ceva de spus:

Caci vine toamna vietii si oare ce-am lucrat?

Sunt eu pom roditor? Facut-am rod bogat?



Cei ce-au gustat din fructu-mi, sunt oare multumiti?

Simtit-au ei dulceata, sau au fost otraviti?

Si sub a mea coroana cand vrut-au ca sa stea,

Ca sa se odihneasca, au gasit ei pacea?



Am fost eu mana-ntinsa, pentru acel sarac?

I-am dat din painea mea, am vrut ca sa-l imbrac?

La cel bolnav adesea, adus-am alinare?

Rugat-am eu pe Domnul ca sa-i dea vindecare?



Strainul, musafirul, primitu-i-am in casa?

Le-am dat loc de odihna, au avut loc la masa?

Le-am spus celor pierduti ca Hristos mantuieste?

Le-am spus eu de Golgota, ca Domnul ii iubeste?



Dac-am rodit mereu si-am facut fapte bune

Nu o sa-mi para rau ,cand viata-mi va apune.

Prin ceea ce-am facut pe Domnul l-am cinstit

I-am dat recunostinta, caci El m-a mantuit.



Si-atunci cand toamna vietii, pentru mine va veni,

Eu stiu ca merg acasa si ma voi odihni.

Cand firul vietii mele, se rupe din urzeala,

Eu merg la Domnul meu, v-o spun fara-ndoiala



2-03-2010-Coman Marioara

Petrosani