Poezie Sunt vinovat (1)

Sunt vinovat de-atatea rele

Ce-n jurul meu roiesc mereu

Cand pare ca ajung la stele

Eu cad din nou pe drumul greu



Sunt vinovat de-atatea lacrimi

Ce-au curs candva pe-obrajii Tai

Si cand am vrut sa-i sterg cu mana-mi

Eu am lasat dureri si rani



Sunt vinovat de-atata intristare

A celor dragi din jurul meu

Am vrut sa daruiesc iertare

Dar, eu trebuia sa-o primesc Dumnezeu



Sunt vinovat de-atatea usi inchise

La care bati de-atatea ani

Caci nu le-am spus despre Tara de Vise

In care ii astepti cu drag pe sarmani



Sunt vinovat de prietenii ce-i pierd

Caci eu, o, Doamne, nu stiu sa-i pretuiesc

Caci Tu mi-ai dat atatia si-atatia, rand pe rand

Si inca-mi dai, o, Tata, cum pot sa-ti multumesc



Sunt vinovat de ranile din palme

De spinii de pe cap, de coasta ce-a strapunsa

Caci ai murit in locu-mi acolo sus pe Culme

Si m-ai iertat - sa nu raman invinsa



Sunt vinovat de-atatea Domnul meu

Si nu-nteleg cum daruiesti iubire

Cand am cazut de-atatea ori pe drumul greu

M-ai ridicat si Tu mi-ai dat iertare



Eu nu-nteleg cum ma iubesti atata

Cand lacrimi curg pe fata Ta mereu

Nu merit nici iertarea, nici dragostea de Tata

Si totusi mi la darui Dumnezeu



Eu vreau sa-ti multumesc de toate

Chiar daca uneori e greu sa inteleg

Chiar daca uneoti imi pare ca e noapte

Si vreau departe Doamne sa alerg



Eu stiu ca tot ce vine de la Tine

Ai pregatit din vesnicii, de sus

Nu vreau decat s-ajung in Tara de Rubine

Si sa-mpletesc iubirea cu-a Ta, o scump Isus.



AMIN