Poezie Când lacrimi...

Când lacrimi pe obraz nu curg

Şi sufletul e-ntristat pan’ la mormânt

Chiar şi atunci o vin la tine Doamne Sfânt

Să-mi vindeci inima de-amărăciune

Şi să mă strămuţi de pe pămănt.



Când sufletul e trist şi-ndurerat

Când tot izvorul inimii-a secat

Când totul pare lipsit de sens

Şi fără de nădejde, mă-ncred în Tine

Ştiind că poţi inima-mi a vindeca.



Când timpul parcă trece în zadar

Şi totu-i gol şi fără sens

Te-apleci cu al tău har

Să-mi spui cum tu gustat-ai pe calvar

Din fiere ca să ştergi păcatul cel murdar.



Şi-atunci smerit cu goliciunea

Inimii mele în rugăciune mă aplec

Şi pe genunchii cu ruga mea eu vin

Să-mi dai dorinţă din nou ca să trăiesc

Şi din toată inima să te slujesc.



Uitând ce-i trist şi-apăsător

Uitând de tot ce e murdar şi muritor

Uitând de tot ce e firesc şi trecător

Uitând de tot ce-apasă al inimii tumult

Şi mă încred în Tine Dumnezeule Preasfânt!