Poezie Ţi-ai arătat credincioşia

Sunt copleşit, Părinte-al îndurării

de dragostea pe care-o manifeşti,

nu în formule prinse-n declaraţii,

ci zi de zi prin faptele-Ţi cereşti.



Căci Tu Ţi-ai arătat credincioşia

de-a lungul vieţii mele de pribeag

şi mi-ai sădit în suflet veşnicia,

să o doresc şi s-o aştept cu drag.



Tu m-ai purtat pe mâini ca pe-o comoară

trecându-mă biruitor prin foc

ca tot ce-i pământesc din min’ să piară,

Dumnezeirea să-şi ocupe loc.



Dar eu am mers ades pe calea lumii

dorind lucirea-i falsă de o clipă

şi-am plâns amar, lovind în gol cu pumnii

când am băut al ei pelin din cupă.



Şi Te-am uitat… şi am crezut că singur

urca-voi munţi prin arşiţă şi ploi,

dar nici atunci nu m-ai lăsat să sufăr

şi am simţit că suntem, Doamne, doi.



Şi-n cartea mea ai scris cu sânge sacru

“Iertare” pentru tot trecutul meu

şi mi-ai dat un vas nou de alabastru

să-l preţuiesc ca dar din Duhul Tău.



Îl voi păstra până când voi ajunge

în Ţara unde umbre nu-s defel

şi înainte-Ţi, Doamne, îl voi sparge

şi-Ţi voi spăla picioarele cu el…



Galaţi, 18 oct. 2010