Poezie Asculta glasul Lui Dumnezeu!

Eu te-am creat cu a Mea sfanta mana

Si-am pus in tine dor de vesnicii

Te-am modelat farama cu farama

Si mi-am dorit desavarsit sa fii.



Vazut-am golul tau adanc din suflet

Dupa un suflet viu sa-l poti iubi

Din coasta ta, creat-am o fiinta

Ca impreuna sa-mi puteti sluji.



Am pus atata dragoste in tine

Simteam ca esti cu-adevarat al Meu

Si am sperat ca nimeni, niciodata

Nu va putea sa ne desparta in vreun fel!



Dar, vai! Cand ochii tai privit-au

Cu pofta pomul interzis

Pacatul a intrat ca sa sfasie

Fiinta pt care-atata m-am trudit...



Si de atunci, desi trecut-au veacuri

Pacatul inca nu a fost invins

Ci dimpotriva, de la om la om, continuu

Pacatul parca mai mult s-a extins.



Am vrut ca sa te lepad, sa te uit...

Pe tine, ce porti chip de Dumnezeu!

Dar n-am putut, ci ti-am intins o mana

Ca sa te-aduc din nou la pieptul Meu.



Am incercat sa te ridic din moarte

Sa-ti dau inca o sansa! Sa traiesti!...

Nu pt tine am creat Eu iadul!

Copilul Meu, o, pana cand te-mpotrivesti?



Am incercat sa te atrag cu funii de iubire

Sa iti arat ca uit... ca vreau sa sterg

Intreg pacatul adunat de veacuri

Ca vreau o noua viata sa-ti ofer!



As fi putut sa-ncerc mai mult? O, spune!

Oare ce-as fi putut sa fac si n-am facut?

Unicul Fiu mi-am parasit pe-o cruce...

Si L-am lasat sa moara singur...rastignit!



De ce iti place-atat de mult pacatul?

De ce iti place din mocirla sa te-adapi?

De ce continui sa te-ascunzi de Mine?

De ce dupa comori desarte sapi?



Te chem din nou, intoarce-te la Mine!

Doar Eu pot ca sa te fac fericit!

Ti-am pregatit in ceruri o cununa

Cu-n nume nou, din aur faurit!



Te vei plimba de-a pururi printre stele

Necazurile toate vei uita

Vei fi ferit de orisice durere!

Dar...spune astazi, pana nu-i tarziu, un DA!