Poezie N-am nici o îndoială...

N-AM NICI O ÎNDOIALĂ...



N-am nici o îndoială

Şi-o spun fără sfială

Din bezna fără margini

M-a scos un Împărat.

Doresc s-arăt imagini

A traiului ratat...



Consideram trăirea

(Cu suflu, cu gândirea)

Un joc, o loterie

O pacoste, un bai

Trăiam prin şmecherie

În faptă şi în grai.



Mergeam pe căi sucite

(Cu fiinţe rătăcite)

Mergeam către ruină

Dar nimeni nu mi-a zis

Că este o Lumină

Şi este-un Paradis.



Şi am ajuns în locul

Unde-am intrat în jocul

Îndemnului din fire

Şi-a fost divertisment

Credeam că-i fericire

Şi nu un joc dement.



Mă-ncorseta pornirea

Ce-ntuneca privirea

Vedeam numai destinul

Ce mă lega de lut

Şi nu simţeam declinul

Ce-n viaţă a-nceput.



Mă scufundam mereu

Având ca ghid pe...”Eu”

Dar a sosit un ceas

Cum n-a mai fost ’nainte

Şi-am auzit un glas

Şi câteva cuvinte,



N-m nici o îndoială

Când m-a chemat în Şcoală

Rabuni m-a pătruns

Cu Raza Lui cerească

Şi tot atunci m-a uns

Cu paza-i părintească.



Urmat-au zile bune

Cu cânt şi rugăciune

Ştiu Cine mă conduce

Spre Patria de Sus

Şi că, ucis, pe-o cruce,

Stătea, cândva, Isus...



Şi nu am nici un dubiu

Cum spus-am în preludiu

Din bezna rătăcirii

M-a scos al meu Păstor

Mi-a dat duhul slujirii,

Mi-a dat un viitor.



26 Octombrie, 2009