Poezie Aşa de preţuit...

Aşa de preţuit…



Aşa de preţuit îmi eşti Isuse,

Fiind primul, dintre zece mii,

Şi-astfel… în versurile spuse

Te cânt cu dor…de veşnicii!



E-un dor ce-ajuns la apogeu

Te strigă iată şi Te cheamă,

O, să vii,...Mântuitor al meu

În sufletu-mi fără de teamă!



Să mă încred deplin în Tine,

În jertfa-Ţi sacră ispăşitoare,

Căci la Golgota pentru mine

Eşti singur mijloc de salvare!



Eşti garantul scump al vieţii

Că-n planul cel de mântuire,

Prin zorii-eterni…ai tinereţii

Voi şti…ce-I veşnica iubire!



Şi, în bucuria cea mai mare

A vieţii cea,…făr-de sfârşit,

Îţi voi cânta dulcea cântare

Cum Doamne m-ai mântuit!



Cum Ţi-ai lăsat, cerul curat

Şi-ai coborât prin întrupare,

În lumea noastră, de păcat

Să rabzi cruda condamnare!



Şi să accepţi prin răstignire

Să porţi păcatul lumii-ntregi

Salvând-o de la grea pieire,

Din moartea prin fărădelegi!



Flavius Laurian Duverna

17 octombrie 2010