Poezie Înţelepciunea şi-a zidit casa

Proverbe 9 v1

Omul ce-i cu-ntelepciune

Face-o casă pe pămînt

O ridică-n grabă mare

Lucrînd fiecere punct



Dar iată ce ni se spune

În Proverbe în Cuvint

Domnul ce-i întelepciunea

Are un simbol mai sfînt



Căci se teie-n grabă mare

Şapte stîlpi stau mărturii

Căci zidirea e mai tare

Cînd ce-i rău vei nimicii



Caută cu-ntelepciune

Casa ta o vei zidii

Dar doboară orice luptă

Cu care te intinezi



Taie cum Solomon zice

Şapt stîlpi, vei izbutii

Fă aşa vei fii ferice

Şi-apoi poţi şi tu zidi



Piatra cea de temelie

E isus cu el să-ncepi

Şi atunci a ta zidire

Va ţinea în veşnicii



Taie orice răutate

Cînd începi a construii

De mîndrie să n-ai parte

Şi nici locom să nu fii



Taie ura, răutatea

Alungă şi vorba rea

Taie orice necredinţă

Dacă o zăreşti cumva



Apoi pune si zideşte

Zi de zi cu rugăciuni

Şi cu faptele de cinste

Cum se cade la creştini



Zi de zi-ai ai să vezi lucrarea

Cum se-nalţă în Hristos

Fintcă el e temelia

Zidu-i tare arătos



Ţine la-orice clătinare

Orice cutrmure-or fii

El e piatra cea mai tare

Care-n veci va dăinuii



Leagă orice cărămidă

Care-o pui aşa cu rost

Cu-n mortar ce-i din iubire

Ca un om evlavios



Pune piatră lîngă piatră

Lucră astfel zii de zii

Odihna va fii la capăt

Cînd lucrarea sa sfîrşii



Pune-i şi o armătură

Cum ne scrie in cuvînt

Reţeta te+nviorează

Şi îti dă mai mul avint



Ai aşa o siguranţă

Cînd vei locui în ea

Căci mereu te protejează

Cănd vine o vreme rea



Ce frumoasă e clădirea

Ce mortar, ce tencuieli

Parcă şi zăreşti sclipirea

Ce vine la finisării



Fă să strălucească slava

Celui ce-i din veşnicii

Prin iubire, bunătate

Şi-n izvor de bucurii



Casa-aceasta şi in ceruri

O! Să-şi spună al ei cuvînt

Sus pe străzile de aur

În Ierusalimul sfînt



Cum alegi a clădi oare

Unde vrei a locuii

Care-ţi este năzuinţa

Tai stîlpii din temelii



Lapezi orice fărdelege

Făr să zici că eu nu pot

Ia-ţi meşter înţelepciunea

Şi vei izbuti în tot



Ce folos de o clădire

Care n-are temelii

Orice mică zguduire

O năruie orice-ar fii



Cum să vadă alţii-n tine

Harurile lui Hristos

Dacă orice rău ce vineri

Tu îl poleieşti frumos



Cum se-nalţă harul slavei

Dacă tu nu esti smerit

Gura vorbe rele scoate

Zidul s-a şi prăbuşit



Nu apuci să vezi lucrarea

Că un pic s-a înălţat

Şi-apoi vezi cum necredinţa

Mai mai tot a dărîmat



Sus acolo-n străzi de aur

Casa ta va strălucii

Dacă-aici zideşti cu lacrimi

Şi pui numai pietre vii



Doar lucrarea de slujire

Cu bunăvoinţa-n gînd

Zi de zi doar dăruire

Fără goană după vînt



Fără bîrfă,răutate

Vizitînd pe cei bolnavi

La sărmani tu făle parte

Şi-atunci biruinte vin



Şi cind vei sfîrşi lucrarea

Sus mai sus la sfinte porţi

Te vei odihni de truda

Şi poverile ce porţi



Cere ca înţelepciunea

Care-i meşter ziditor

De cînd s-a creiat pământul

Şi-n Eden întîiul om



De cînd era ca pustiu

Universu-acesta-ntreg

Creiatorul-i cerea sfatul

Hai şi tu şi eu s-o-aleg



Căci e cea din-tîi comoară

Şi e ca un mărgărit

Cei ce-o au nu se-nfioară

Ci se tem doar de cel sfînt



Asta este-ntîia traptă

Pe cari dac-o vei urca

Lucrarea va fii înaltă

Şi în veci va rămînea



Doamne dă-ne-nţelepciune

Casa inimi-a zidi

Stîlpii înclinaţi spre lume

Vrem cu toţi ai nimici



Dăne azi la fiecare

Din cer minunatul plan

Căci zidirea este mare

Şi sfîrşeşte-n Canaan

amin