Poezie Din cer la cruce

Din lumea Lui de stele

Privea jos pe pământ

La frunze, la nuiele

La omul cea fost sfânt



La cel ce-a fost odată

Creat de mâna Sa

Schimbându-i a lui soartă

Satan cu viclenia



Dorinţa de mărire

Împinse omul jos

Un ceas de neveghere

Şi-ajunse păcătos!



Tot aşteptă Divinul

La locul întâlnirii

Dar nu venise omul

Când apăruse zorii!...



De când s-a despărţit

Omul de Dumnezeu

Singur şi părăsit

Ajunse tot mai rău



Dar hotărâ-se Domnul

Că va mai da o şansă

Să poată salva omul

Din lumea păcătoasă



Nu s-a găsit în lume

Un mijloc de salvare!

Numai dacă El vine

S-aducă liberare!



Aşa s-a întâmplat

În lumea Lui cerească

Cânt toţi s-au adunat

De om ca să vorbească!



Şi-astfel veni Isus

Din mare-ai strălucire

Cu planul cel de sus!

Un plan de mântuire,



Spunea la om de Tatăl

Acel ce la creat

Şi arăta El drumul

Ce duce spre regat,



Apoi ca preţ de jertfă

Pentru cel păcătos

S-a dat pe sine însuşi

Murind pe lemn Cristos.



Parcă îl văd acum

Pe Domnu-n Ghetismani,

Văzând torţe pe drum

Văzând cum vin duşmani,



Apoi văzând venind

Pe Iuda vânzătorul,

Îl auzii vorbind

Şi-apoi dându-I sărutul!



Văzu El arestarea

Drumul pân la palat,

Biciu-I era cărarea

Şi sângele vărsat,



De-acolo la Golgota

Porni pe drum Isus

Acolo-L duse soarta

Pe Cel venit de sus!



Zadarnic vrei să pui

Azi vina pe Pilat

Sau preoţii Iudei

Care l-au condamnat,



Căci tu şi eu port vina

Căci Domnul a murit

Dorind să spele tina

Ce-i plină de păcat,



Dar de pe cruce Domnul

A fost luat spre seară

Când El Îşi de-te duhul

Din lumea de ocară



Apoi într-un mormânt

A fost El aşezat

Şi bine-a fost păzit

De cei de la palat



Trecură doar trei zile

Şi după cum s-a spus

Cum fost-au scrise-n file

Căci va-nvia Isus



Aşa s-a întâmplat

Cum cartea ne vorbeşte

Cristos a înviat

De-acum, în cer trăieşte,



Iar noi acei aleşti

Să fim cu El de-apururi

Vom fi şi noi cereşti

Lăsând aceste trupuri.





15.10.2010