Poezie File de istorie

Stau lângă poarta neagră cu stâlpii de granit.

Ea mă invită-năuntru și-i vraiște deschisă:

Istoria lumească pășește deslușit

În ochii mei prin buchii și prin vorbă nescrisă.



Ea geme, spumegândă, cu glasul strangulat

De emoția care-i aduce-atâtea nume

Și își admiră-eroul pe postament plasat

Ce are umbra mică pe pelerina lumii.



Eroii mai celebri, eroii mai călăi

Se-amestecă prin file ca bobul și ca glodul,

Necăutând la ranguri că sunt buni ori că-s răi

Sunt aranjați aicea s-aplaude norodul.



E Hanibal mărețul cu-armata lui de foc ,

Suvorov - ucigașul de proprie oștire,

Iar Lermontov și Stalin, Kotovski și cu Blok

Fac aliaje stranii de te crucești de-uimire.



Aici e Alexandru acel nebiruit

Și Pir ce își pierduse armata-n biruință,

Aici e Eminescu de lume obosit

Cu el călăul Lenin își are-aici ființă.



Bolintineanu, Byron și chiar și Herostrat

S-mestecă cu Budha, Confuciu și cu Blaga...

Arabi, mongoli -- popoare ce n-au trăit în stat

Se-nvălmășesc cu oameni ce viața-n lux li-i dragă.



O, ce mozaic sumbru... popor peste popor...

Călăul cu eroul, poetul cu tâlharul...

Iar Rusul și Românul formează-aici un cor!

Încurci unde-i cinstitul și unde-i potlogarul.



Aici e Burebista, aici e Mohamed,

Aici e și Zamolxes, și Decebal superbul,

Iar Baiazid cu Mircea și Ștefan cu Mehmed...

Continuă puhoiul ce merge-ncet , funebru.



Toţi sunt aici... iat doară un nume nu găsesc,

Nu îi descopăr anii și nu-i citesc gândirea;

Aici, prin poarta sumbră a râului lumesc ,

Nu îl găsesc pe-acela ce mi-a turnat iubirea.



Nu-l văd pe Domnul Isus, nu-l văd pe Domnul meu,

Acel ce lecuirea mi-a dat din moartea clară...

Și-am înțeles - ce-i Hitler și ce e Deceneu,

Ei se găsesc aicea c-au trebuit să moară.



Doar Isus este veșnic c-a înviat din morți!

Azi ne arată calea spre cerurile sacre,

Ne-ajută cum să trecem în zbor pe lângă porți

Ce te invit deschise în rândurile acre.



Istoria e moartă , căci e din ani trecuți.

Semințe îi sunt moaște, mumii și oseminte,

Se îmbulzesc doar nume a oamenilor muți

Într-un peizaj de ură, de lacrimi și morminte.



Isus e viu ! Istoria nu L-a primit la sân

Căci El prezentul este în orșicare clipă;

Cum iudeu fusese, e astăzi și român ,

Purtându-ne în zare un- zorii se-nfiripă.



Isus e viu ! Istoria e-o filă-n calendar

Sub pasul Lui gigantic din clipă de vecie...

Cum să vă spun vecia — eu nici nu am habar ,

Că-i prea prins traiul nostru de-a lumii mârșăvie.



Isus ne duce-n ceruri din lumea de mormânt

În dragoste eternă cu fericiri și glorii

Doar dacă nu vom crede în slavă de pământ

Și ne vom smulge-n viață din putrede istorii.