Poezie Pilda contabilului necredincios

Într-o zi când se umplu paharul,

Patronul îşi chemă contabilul degrab’

Ca să facă inventarul,

Căci bilanţul era slab.





Şi văzându-se descoperit,

Începu a se gândi în sine:

’’În altă parte nu aş fi primit,

Să sap nu pot, să cerşesc îmi e ruşine.





Ştiu ce am să fac după concediere,

Am să-i iau pe clienţi la rând,

Ca să mă primeasc-apoi în case cu plăcere.’’

Iată ce avuse contabilul de gând.





Şi fără prea multă vorbărie,

Şi-ntrebări directe,

Le-a redus la toţi din datorie

Câteva zeci de procente!





La prima vedere-a fost şi lăudat

C-a lucrat ca şi unul înţelept

Dar amarnic s-a mai înşelat,

Căci în lucru-ncredinţat a fost nedrept.









Slugă a rămas în continuare,

Dar la alt patron

Când fără pic de remuşcare,

I-a făcut Mamonei loc pe tron!





Poţi să ai zeci de ani vechime în credinţă,

Şi să crezi că Dumnezeu îţi e Stăpân

La ce ţi-ar folosi dac-au fost goi de pocăinţă

Şi trăiţi ca un păgân?





În toate lucrurile Dumnezeu ar vrea,

Credincioşi să fim de fiecare dată

Căci neprihănirea şi fărădelegea,

Nu se-mpacă niciodată!



~Amin~